Țeavă galvanizată la cald

Metalul topit reacționează cu matricea de fier pentru a produce un strat de aliaj, astfel încât matricea și acoperirea se combină. Galvanizarea la cald constă mai întâi în decaparea țevii de oțel, pentru a îndepărta oxidul de fier de pe suprafața acesteia. După decapare, se curăță rezervorul printr-o soluție apoasă de clorură de amoniu sau clorură de zinc sau printr-o soluție apoasă mixtă de clorură de amoniu și clorură de zinc, apoi se introduce în rezervorul de galvanizare la cald. Galvanizarea la cald are avantajele unei acoperiri uniforme, a unei aderențe puternice și a unei durate lungi de viață. Majoritatea proceselor din nord adoptă procesul de reaprovizionare cu zinc a țevilor galvanizate cu bandă rulată direct.

Țeavă galvanizată la rece

Galvanizarea la rece este galvanizată electric, cantitatea de galvanizare este foarte mică, doar 10-50g/m2, rezistența sa la coroziune fiind mult diferită de cea a țevilor galvanizate la cald. Producătorii obișnuiți de țevi galvanizate, pentru a asigura calitatea, majoritatea nu utilizează galvanizarea electrică (placare la rece). Doar acele întreprinderi mici cu echipamente învechite utilizează galvanizarea electrică, desigur, prețurile lor fiind relativ mici. În viitor, țevile galvanizate la rece nu vor mai fi permise pentru a fi utilizate ca conducte de apă și gaz.

Țeavă de oțel galvanizată la cald

Între substratul tubului de oțel și baia topită au loc reacții fizice și chimice complexe pentru a forma un strat compact de aliaj de zinc-fier cu rezistență la coroziune. Stratul de aliaj este integrat cu stratul de zinc pur și matricea țevii de oțel. Prin urmare, rezistența sa la coroziune este ridicată.

După dezvoltarea țevilor din oțel galvanizat la cald în anii 1960-1970, calitatea produselor s-a îmbunătățit considerabil, iar între 1981 și 1989 Ministerul Metalurgiei a primit premiul național de argint pentru produse de înaltă calitate. Producția a crescut și ea de-a lungul anilor, ajungând în 1993 la peste 400.000 de tone, iar în 1999 la peste 600.000 de tone, fiind exportate în Asia de Sud-Est, Africa, Statele Unite, Japonia, Germania și alte țări. Țevile galvanizate la cald sunt utilizate în principal ca țevi de apă și țevi de gaz, iar specificațiile comune sunt +12,5~+102 mm. După anii 1990, datorită atenției statului față de protecția mediului, controlul întreprinderilor cu poluare ridicată devine din ce în ce mai strict, „cele trei deșeuri” generate în producția de țevi galvanizate la cald sunt dificil de rezolvat, coroborat cu dezvoltarea rapidă a țevilor sudate din oțel inoxidabil, țevilor din PVC și țevilor compozite, precum și cu promovarea de către stat a aplicării materialelor de construcție chimice, utilizarea țevilor din oțel galvanizat este restricționată, ceea ce face ca dezvoltarea țevilor sudate galvanizate la cald să fie foarte afectată. Grinda și limita, țeava sudată galvanizată la cald s-a dezvoltat ulterior lent.

Țeavă de oțel galvanizată la rece

Stratul de zinc este un înveliș electric, iar stratul de zinc este stratificat independent de matricea țevii de oțel. Stratul de zinc este subțire, iar stratul de zinc este simplu atașat de matricea țevii de oțel și se desprinde ușor. Prin urmare, rezistența sa la coroziune este slabă. În clădirile rezidențiale noi, este interzisă utilizarea țevilor de oțel galvanizat la rece ca țevi de alimentare cu apă.